Mereu în prima linie

Mi se face scârbă de sistemul din România. Îmi vine să vomit când aud de persoane cu înalte funcţii ce fac trafic de influenţă, aducându-şi sub ei finii şi vecinii pentru a avea o autoritate totală. Nu îmi vine să cred cât de ipocriţi sunt oamenii în mileniul III, ascunzându-se mereu după degete când un subordonat încalcă pe faţă legile şi orice limită a bunului simţ iar apoi spun sus şi tare că ei nu au nicio legătură cu nelegalităţile comise.

O nouă dovadă de lipsă de dreptate o prezintă nelicenţierea Universităţii Craiova acum când practică cel mai frumos fotbal din Liga I. Incompetenţa oamenilor de la Comisia de Licenţiere a declanşat un nou scandal în fotbalul românesc, deja împuţit cu scandalurile din arbitraj, după marea nedreptate făcută Timişoarei. Tsunami-ul ce va urma dacă se va ajunge la retrogradarea „CAMPIOANEI UNEI MARI IUBIRI” nu l-a prezis nici Nostradamus, zeci-sute de mii de oameni vor ieşi în stradă doar pentru a instiga la dreptate, nu la violenţă sau manifestaţii gen „mineriada”. Duru, Cernat (sau Marin), Sandu şi alte persoane cu mâinile murdare s-au aliat împotriva celui mai frumos şi palpitant fenomen al fotbalului românesc, UNIVERSITATEA CRAIOVA!

Zilele trecute am fost întrebat după ce am plâns mai mult, după Universitatea Craiova sau după o fată, şi eu răspuns mândru că nu am plâns niciodată pentru astfel de lucruri pentru că nu se merită să plângi după astfel de lucruri, e mult mai rău când pierzi definitiv o persoană dragă nu atunci când pierde echipa favorită de fotbal. Când văd tot ce se întâmplă îmi dau lacrimile pentru această echipă absolut senzaţională mai ales după ce a învins toate echipele ce contează în fotbalul intern (excepţia fiind Poli Timişoara) şi nu oricum, în stil de mare echipă. Ne amintim cu plăcere de foarfeca lui Costea din meciul cu Dinamo, suntem uimiţi de atmosfera creată de aceşti nebuni-frumoşi ai fotbalului ce respiră aer alb-albastru şi mănâncă iluzia că la anul vor fi campioni. Îmi amintesc de meciul cu CFR, când în compania unei beri reci, un bar plin sărea în sus după fiecare gol sau ocazie a favoriţilor. Îmi voi aminti mereu cum un jucător care ratează 10 ocazii într-un meci, iar în meciul următor este cap de linie pentru orice minge primită de la coechipieri şi pe final marchează două goluri şi dă o pasă de gol.

Conspiraţia este pe faţă, gura mare a unui patron deranjează iar rezultatele bune nu sunt permise dacă nu pupi în cur federaţia şi persoanele abilitate.

Îmi cer scuze că nu pot face o încheiere pertinentă însă sunt obosit, mi-e somn şi ceea ce am văzut azi în presă m-a lăsat cu o senzazie la fel ca cea de vomă.

Postat pe SangeAlbAlbastru în data de 25 mai 2009

Share/Save